Postari cu eticheta: sange

Ambasadorii (XIX) – Ea

– XIX –

 
Ea

 

 
Convoiul era format din trei masini. Nasul calatorea in cea din mijloc – un puternic SUV – fiind incadrat de doua vehicule cu girofaruri, cu insemnele politiei locale.

Trecura la vreo cincizeci de metri de Victor, care-i privi fara a fi vazut din inaltul copacului in care se adapostise.

Totul parea a se derula cu incetinitorul. Inima incepu sa-i bata cu putere, amintindu-i de primul sau asasinat.

Deseori, cruntele batai primite de la tatal sau vitreg il alungau la bunicii care nici ei nu-l iubeau foarte mult, dar cel putin ii ofereau liniste. Cuibarit in podul casei lor, citise si recitise de zeci de ori toate capitolele importante din manualele de balistica ramase de la tatal sau real. Iar gandul de a-si face o arma ii incolti in minte dupa ultima bataie primita, cand firicelele de sange i se scurgeau din ranile proaspete, lipindu-i camasa de spatele transpirat.

Stia ca va trebui sa riposteze. Sa se opuna cruzimii cu care era tratat, odata pentru totdeauna. Insa daca l-ar fi infruntat pe tatal sau vitreg in mod direct, intreaga scena ar fi fost doar o repetare a povestii biblice cu David si Goliat. Unde el – evident – ar fi fost David. Dar n-ar fi avut prastia care sa incline balanta victoriei in favoarea lui, doborand colosul asupritor.

Fara a-si da seama ce face cu adevarat, incepu sa schiteze un pistol rudimentar pe o bucata de hartie ingalbenita. Nu era cine stie ce. Doar o teava cu diametrul mic, careia avea sa-i indese la unul din capete o incarcatura de praf de pusca facut dupa o reteta luata tot din carti. In loc de proiectil avea o bila de rulment, iar mecanismul declansator era imprumutat de la o bricheta defecta. Defecta, dar suficient de functionala incat sa produca scanteia citeste mai departe


Ambasadorii (XIII) – Al doilea cazut

– XIII –

 
Al doilea cazut

 

 
Tipatul ingrozit al femeii pusese capat imnului intonat de catre toti participantii la slujba exact in punctul sau culminant. Disperata, arata spre usa altarului. Privirile tuturor se indreptara intr-acolo.

De sub usa impodobita cu aur si icoane impecabil lucrate iesea o balta imensa de sange.

Bodyguarzii Bistarului dadura buzna in altar, pasind in lichidul rosu vascos si nepasandu-le de nimic din cele sfinte. Usa proaspat deschisa dezvalui un tablou care-i incremeni pe toti cei prezenti.

Preotul fusese impins pe spate de un soc violent. In piept avea o gaura imensa si hidoasa, iar din locul unde pana in urma cu cateva momente ii fusese inima iesea acum un miros puternic de carne arsa. Intreaga incapere era stapanita de un fum albastrui, inecacios.

Privind printre bodiguarzii ce erau total nepregatiti pentru o astfel de scena, cineva intrebase daca Bistarul era mort. Avand in vedere ca avea o gaura sangeranda in locul inimii, intrebarea era usor irelevanta.

Cuprinsi de groaza, oamenii dadura buzna afara din lacasul de cult, literalmente calcandu-se in picioare. Printre ei isi facuse loc si Victor, pentru care al doilea contract livrat citeste mai departe