Postari cu eticheta: sfinti

Cele zece porunci

“Te poti considera pacatos in orice religie cunoscuta.” Mi s-a spus asta de cateva ori. Probabil e adevarat, depinde de punctele de reper ale fiecaruia.

Am invatat diferenta dintre bine si rau la fel ca orice copil din generatia mea. Adica la inceput de-acasa si mai apoi din bancile scolii. Am avut multi profesori si putini dascali adevarati – si-am incercat sa iau ceva bun de la fiecare. Nu de tot, doar cu imprumut. Urmand sa dau si eu mai departe, la randul meu, in timp.

Cartile mi-au extins mult universul. Desi, in fond, cartile sunt doar alti oameni. Care-mi vorbesc de la zeci de ani, veacuri sau chiar milenii distanta – intr-o limba scrisa-n mai multe limbi, dar pe care-am indragit-o odata cu primele pagini deslusite. Iar cartile citite si lucrurile noi invatate m-au transformat, putin cate putin.

Am invatat de mic copil ca nu totul se rezuma la alb si negru, ci exista si nuante de gri. Multe, chiar. Insa abia cand inveti sa renunti la ideile preconcepute incepi cu adevarat sa vezi culorile. Si-atunci lumea-ntreaga se asterne in fata ta, asteptand s-o descoperi.

Am invatat sa nu regret nimic. Pentru ca tot ce-am facut parea – la vremea respectiva – o idee buna. Sigur, uitandu-ma in urma pot sa realizez greselile facute de-a lungul timpului. Si pot trage felurite invataminte, din fiecare. Insa nu le regret. Pentru ca regretele reprezinta doar timp pierdut, iar timpul e singurul lucru care se pierde cu adevarat. Prefer asadar citeste mai departe


Un nou sport national

Observ cu stupoare cum pupatul moastelor a devenit – in Romania – un fel de sport national. De fiecare data cand mai-marii bisericii scot de la naftalina ramasitele vreunui asa-zis sfant, romanii se inghesuie – cu mic, mijlociu, mare si foarte mare – sa le pupe.

De ce? Pentru noroc, zic unii. Pentru sanatate, zic altii. Sau – de ce nu – pentru a-si pune-o pila-n ceruri. De parca la intrarea in Rai s-ar alinia lumea pe doua coloane – pupatorii de moaste si restul lumii. Iar cei care si-au lasat candva balele pe niste resturi mumificate intra primii. Au bilete VIP, cum s-ar zice.

Se sta la niste cozi interminabile, cu noaptea-n cap. Lumea se inghesuie, se impinge, se injura ca la usa cortului. Unii lesina, altii sunt efectiv calcati in picioare. Si totusi, majoritatea rezista cu o incapatanare ce-ar da de gandit si celui mai capos magar. Asa stiu ei ca citeste mai departe