Postari cu eticheta: timp

A trecut ceva timp

A trecut ceva timp de cand n-am mai dat pe aici. Au trecut si unii oameni, odata cu timpul. M-a distrat mereu zicala aia cu “apa trece, pietrele raman”. Poate pentru ca de cele mai multe ori eu eram apa. De cele mai multe ori, pana intr-un moment fix – acum trei ani si ceva.

Ce-am mai facut intre timp? Pai… multe.

Am avut nunta, anul trecut. Mi-au furat mireasa. N-am asteptat s-o aduca inapoi ca sa platesc “rascumpararea” – am urat mereu obiceiul respectiv. Am mers dupa ea, cu un prieten si cu doua arme. Din fericire – unii s-au prins la timp ca armele erau de airsoft. Zic “unii” si nu “toti” pentru ca daca se prindeau toti, recuperarea miresei nu mai avea acelasi farmec.

Sunt vreo trei ani si ceva de cand femeia de langa mine a ajuns femeia parte din mine. Si de cand am invatat ca unu plus unu nu e mereu doi, ci uneori poate fi tot unu. Un “unu” complet. Un intreg.

Am incercat sa citesc mai mult decat sa scriu si sa tac mai mult decat sa vorbesc. Cel putin una din astea doua chestii mi-a iesit. La cealalta inca lucrez. O sa-mi ia ceva mai mult, se pare.

Am renuntat la prieteni vechi in favoarea altora noi. Prietenii mei n-au fost niciodata multi, insa imi sunt prieteni. Nu, nu e o greseala de exprimare.

M-am mutat de cateva luni in Alba Iulia, un oras care-si merita denumirea neoficiala de “Cealalta Capitala”. E un oras superb. Si din fericire e suficient de departe de Bucuresti incat sa ramana asa. Am cunoscut aici oameni frumosi, intr-un loc frumos.

Am ramas intreg. Deci, n-am vandut motocicleta – si nici nu intentionez sa fac asta. Ba dimpotriva, astept sa vina caldura si sa pot colinda imprejurimile orasului.

Inca tot nu-mi ies parcarile laterale, cu masina. Asa ca le evit de cate ori pot. Ce sa-i faci, unele lucruri nu se schimba niciodata.

Am colindat lumea si urmeaza s-o fac din nou, curand. Prin Asia inca tot n-am ajuns, dar n-am renuntat la idee. Ba chiar dimpotriva.

Instinctele de gamer mi s-au trezit iar la viata. Am dat tastatura si mouse-ul pe un controller de Xbox. A meritat.

Nu, inca n-avem copii – si ne e bine asa, multumim de intrebare. Asadar, suntem tot noi doi. Cu toate astea, o sa fim trei in curand. Al treilea o sa fie un Beagle de talie mica.

Inchei din nou spunandu-va “sa ne citim cu bine”. Aici si prin alte parti.


Timpul e singura moneda reala

Iti propun un exercitiu de imaginatie.

Sa presupunem ca lucrezi intr-o companie oarecare. Nu conteaza domeniul sau profilul companiei, nu asta e important acum. Discutam doar ipotetic, unele detalii pot fi ignorate.
Asadar, lucrezi 8 ore pe zi, de luni pana vineri – iar munca pe care-o faci are complexitate medie sau putin peste medie si o responsabilitate pe masura.
Sa mai presupunem – tot ipotetic vorbind – ca esti platit cu 2000 RON pe luna. Nu conteaza daca e mult sau putin. E doar un numar care sa ma ajute sa ilustrez ce vreau sa spun mai departe. Cum am zis, nu discutam detalii.
O luna are de regula 160 de ore lucratoare.
La un salariu de 2000 RON, asta inseamna 12.5 RON/ora.
Timpul e o resursa pe care n-o mai poti recupera, odata consumata. citeste mai departe


Cele zece porunci

“Te poti considera pacatos in orice religie cunoscuta.” Mi s-a spus asta de cateva ori. Probabil e adevarat, depinde de punctele de reper ale fiecaruia.

Am invatat diferenta dintre bine si rau la fel ca orice copil din generatia mea. Adica la inceput de-acasa si mai apoi din bancile scolii. Am avut multi profesori si putini dascali adevarati – si-am incercat sa iau ceva bun de la fiecare. Nu de tot, doar cu imprumut. Urmand sa dau si eu mai departe, la randul meu, in timp.

Cartile mi-au extins mult universul. Desi, in fond, cartile sunt doar alti oameni. Care-mi vorbesc de la zeci de ani, veacuri sau chiar milenii distanta – intr-o limba scrisa-n mai multe limbi, dar pe care-am indragit-o odata cu primele pagini deslusite. Iar cartile citite si lucrurile noi invatate m-au transformat, putin cate putin.

Am invatat de mic copil ca nu totul se rezuma la alb si negru, ci exista si nuante de gri. Multe, chiar. Insa abia cand inveti sa renunti la ideile preconcepute incepi cu adevarat sa vezi culorile. Si-atunci lumea-ntreaga se asterne in fata ta, asteptand s-o descoperi.

Am invatat sa nu regret nimic. Pentru ca tot ce-am facut parea – la vremea respectiva – o idee buna. Sigur, uitandu-ma in urma pot sa realizez greselile facute de-a lungul timpului. Si pot trage felurite invataminte, din fiecare. Insa nu le regret. Pentru ca regretele reprezinta doar timp pierdut, iar timpul e singurul lucru care se pierde cu adevarat. Prefer asadar citeste mai departe


Tehnica Pomodoro – folosirea eficienta a timpului

Aveti probabil zile (la locul de munca sau in viata privata) cand – la final – simtiti ca n-ati stat degeaba absolut deloc (nici macar o clipa) si totusi, n-ati realizat mare lucru. Adica ati lucrat in tot timpul pe care l-ati avut la dispozitie, dar progresul nu e semnificativ.

Sigur – veti ajunge sa va ganditi ca au fost si alte zile in care ati lucrat la fel de mult (ca timp – adica acelasi numar de ore) insa progresul a fost considerabil mai mare. Una dintre cele mai importante concluzii care se pot trage de aici e ca nu v-ati facut un bun management al timpului.

Leonardo DaVinci spunea ca timpul este suficient pentru oricine stie sa-l foloseasca. Deci nu lipsa timpului e de vina pentru randamentul scazut – ci proasta lui organizare. Ziua va avea mereu 24 de ore – indiferent de locul sau persoana la care ne raportam. Insa folosirea eficienta a acestor 24 de ore poate citeste mai departe